Mă gândesc la tine…
(Povestea învingătorului)
De fiecare dată când,
Mă trezesc,
mă gândesc la tine
Mă uit în oglindă
Îţi văd faţa albă,
Bine ascunsă de fard,
Mă spăl pe mâini
Te ţin de mână, zburând peste oceane, în larg
Mă acoperă razele soarelui,
Stau parcă de vorbă cu tine.
Mă bate vântul, te-nvelesc cu mine.
Când simt mireasma pădurii
Îmi umplu plămânii,
de parfumul tău, de fiinţa ta
îmi contopesc spiritul
cu aura ta.
Mă oglindesc în lac
Şi mă gândesc neîncetat
Te iubesc sau mă prefac?
Când galopez in scări,
Cu braţele deschise
Alerg fericit spre tine,
O Fata Morgana,
Pe care te văd în zări
La orizont sau foarte aproape.
De fiece dată când sunt delicat,
Spiritual, învingător şi zâmbesc,
Dansez cu tine pe mal de Pacific
Departe, pe o coastă din vest.
Când ascult muzica si rezonez,
Îmi imaginez că fumezi lângă mine
Şi că la rândul tău vibrezi,
Precum o vioară sau pian
Aşa cum îţi spuneam,
Şi-acuma parcă o sută de ani…
Să fi trecut deja un veac de iubire?
Unilaterală, banală sau rătăcire...
Când îmi periez, iapa şi-i cade bine
Te mângâi tandru pe tine.
Aproape fiind de ea, o mai ating
Cu obrazul şi-atunci tresar
De frică ca nu cumva să fie mâna ta
Ce împinge la mine, pentru a mă respinge.
Şi de va fi aşa,
Te voi căuta, peste încă o suta de ani,
Căci poate mai înţeleaptă fiind, o sa m-accepţi
Sau dacă nu, ne-om întâlni căluţi într-altă viaţă
Alergând fericiţi prin preeria verde,
Sau daca nu îţi place cal,
Vom fi pini falnici, pe o coastă de Pacific, în nord
Cu rădăcini întreţesute,
Ţinându-ne de mâini,
In taina, pe sub pământ.
Sau tu vei fi spirit, prinţesă din povesti,
Venind la pinul din pădure,
Să ai căldura, linişte, pace, dragoste
Ori să te răcoreşti,
Să fugi de lume ca să te înveseleşti
şi să mă întrebi în glumă sau serios:
Pinule, mă mai iubeşti?
Şi eu să-ţi spun că te iubesc de veacuri sau de vieţi,
nu le mai ştiu nici numărul…
Din prima zi de când,
Eu pe ascuns o parte din trup
cu grijă ţi-am furat
Dar e păcat, căci loc de tine
N-am avut decât în inima,
În suflet sau în gând.
Şi-acolo mă cam doare…
Căci nu mai am loc de-altceva.
Dar poate o sa-mi treacă…
Sau dacă nu, nici pin, nimic, deloc
Eu din cenuşă voi renaşte,
Pe drum cu grija o sa calc,
Încet spre mai departe…
Zâmbind senin, cu mare drag…
De bucuria, întâlnirii frumuseţii tale.
© Mustangul, Mai 2003 -- inspirat de Nord Vestul Americii.
