Saturday, March 21, 2009

Poate nu v-am spus de mult, cat de mult va iubesc...







Mă gândesc la tine…
(Povestea învingătorului)


De fiecare dată când,
Mă trezesc,
mă gândesc la tine
Mă uit în oglindă
Îţi văd faţa albă,
Bine ascunsă de fard,
Mă spăl pe mâini
Te ţin de mână, zburând peste oceane, în larg
Mă acoperă razele soarelui,
Stau parcă de vorbă cu tine.
Mă bate vântul, te-nvelesc cu mine.

Când simt mireasma pădurii
Îmi umplu plămânii,
de parfumul tău, de fiinţa ta
îmi contopesc spiritul
cu aura ta.
Mă oglindesc în lac
Şi mă gândesc neîncetat
Te iubesc sau mă prefac?

Când galopez in scări,
Cu braţele deschise
Alerg fericit spre tine,
O Fata Morgana,
Pe care te văd în zări
La orizont sau foarte aproape.

De fiece dată când sunt delicat,
Spiritual, învingător şi zâmbesc,
Dansez cu tine pe mal de Pacific
Departe, pe o coastă din vest.

Când ascult muzica si rezonez,
Îmi imaginez că fumezi lângă mine
Şi că la rândul tău vibrezi,
Precum o vioară sau pian
Aşa cum îţi spuneam,
Şi-acuma parcă o sută de ani…
Să fi trecut deja un veac de iubire?
Unilaterală, banală sau rătăcire...

Când îmi periez, iapa şi-i cade bine
Te mângâi tandru pe tine.
Aproape fiind de ea, o mai ating
Cu obrazul şi-atunci tresar
De frică ca nu cumva să fie mâna ta
Ce împinge la mine, pentru a mă respinge.

Şi de va fi aşa,
Te voi căuta, peste încă o suta de ani,
Căci poate mai înţeleaptă fiind, o sa m-accepţi
Sau dacă nu, ne-om întâlni căluţi într-altă viaţă
Alergând fericiţi prin preeria verde,
Sau daca nu îţi place cal,
Vom fi pini falnici, pe o coastă de Pacific, în nord
Cu rădăcini întreţesute,
Ţinându-ne de mâini,
In taina, pe sub pământ.
Sau tu vei fi spirit, prinţesă din povesti,
Venind la pinul din pădure,
Să ai căldura, linişte, pace, dragoste
Ori să te răcoreşti,
Să fugi de lume ca să te înveseleşti
şi să mă întrebi în glumă sau serios:
Pinule, mă mai iubeşti?
Şi eu să-ţi spun că te iubesc de veacuri sau de vieţi,
nu le mai ştiu nici numărul…
Din prima zi de când,
Eu pe ascuns o parte din trup
cu grijă ţi-am furat
Dar e păcat, căci loc de tine
N-am avut decât în inima,
În suflet sau în gând.
Şi-acolo mă cam doare…
Căci nu mai am loc de-altceva.
Dar poate o sa-mi treacă…

Sau dacă nu, nici pin, nimic, deloc
Eu din cenuşă voi renaşte,
Pe drum cu grija o sa calc,
Încet spre mai departe…
Zâmbind senin, cu mare drag…
De bucuria, întâlnirii frumuseţii tale.


© Mustangul, Mai 2003 -- inspirat de Nord Vestul Americii.

11 comments:

Anonymous said...

am sarutat acele unui pin. mic. nu stiam... :)
astept viata viitoare...

ajnanina said...

un om cu puterea ta de a iubi merita si cheama dragostea unei intregi paduri de pini.
si a oamenilor. si a fiintelor iubite. si a fiintei iubite mai presus de.

Ioan said...

Salut Anonimule, ideea este ca poti sa-ti gasesti pinul... aici si acum...
@Jane, pinii sunt mai aproape decat iti imaginezi...

Ioan said...

@anonimule, cu cat esti mai vulnerabil(a) cu atat esti mai safe... ;-)

ajnanina said...

Ioan
aici si acum, emotionata de ceea ce am citit m-am hotarat sa plantez o padure :)
Da, pinii sunt aproape. Sunt in mintea si inima mea.

iar pe tine te astept la mine la un ceai virtual... :)

Ioan said...

Avem Love pentru toata lumea, ca nu dam oricum de la noi. Dam direct de la sursa...

ajnanina said...

ok, pentru cei care nu stiu sa se conecteze direct la sursa, situatia se va imbunatati considerabil imbratisand pe cinava care stie :)))

de exmplu, un copac. pinii ofera cea mai rafinata energie :))

gabi said...

Cioc, cioc,
scuzati deranjul,
despre pini vorbeati ?
Mie nu mi-a iesit azi mare lucru fiindca nu ma puteam opri din ras :)))
deci...nu mai stiu care a fost dorinta :))
Pup si Love multa, multa !

gabi said...

Daaa...ne-am gandit !
Pluteai printre noi si nu intelegeam cum, in ce fel si de ce nu esti si in realitate ...
:)

gabi said...

Poemul e superb,
Van Morrison, la fel :)

Ioan said...

Eram cu voi, in realitate, eram si cu Pinii mei, din Pacific si din Braga si cu Iapa si Blacky si Pupe, pentru ca eu sunt tu si tu esti eu.